Meiul (Panicum miliaceum) este o planta erbacee din familia gramineelor, cu inflorescenta ramificata si cu flori albe-galbui. Nu se cunoaste exact stramosul salbatic al meiului si nici locul unde a fost cultivat pentru prima data, dar a aparut ca planta de cultura in Transcaucazia si China acum 7000 de ani, posibil fiind domesticit independent in mai multe regiuni.

Este cultivat inca extensiv in India, Rusia, Orientul Mijlociu, Turcia si Romania. In Statele Unite, meiul este folosit drept hrana pentru pasari. Alaturi de hrisca, meiul a jucat un rol important in alimentatie pana in secolul al XIII-lea, cand a fost inlocuit cu porumbul. Mamaliga in timpul dacilor a fost preparata din hrisca si mei. Acum este vandut pe post de aliment dietetic si, datorita lipsei sale de gluten, poate fi inclus in dieta persoanelor care nu pot tolera graul.

Meiul mai este numit motorul digestiei. Ne da mai multa energie, combate aciditatea si impiedica dezvoltarea ciupercilor. Toate aceste calitati ii sunt atribuite meiului, un aliment stravechi pe care omul modern trebuie sa-l includa din nou in dieta.
Chinezii considera ca meiul este regele cerealelor si continua sa il consume de secole. In schimb, in dieta occidentalilor, meiul a fost inlocuit treptat cu grau si porumb.

Meiul are un rol foarte important in alimentatie, mai precis acela de a „incalzi” dieta, in sensul ca echilibreaza efectele „reci” ale subalimentarii, cauzate fie de stres, fie de hrana de proasta calitate. De asemenea meiul contine fluor, mineral foarte util in prevenirea cariilor si in mentinerea dintilor sanatosi.
Boabele de mei previn aparitia pietrelor la rinichi, iar fierte in vin stimuleaza transpiratia si combat febra. La dureri abdominale sau de amigdale, meiul se poate folosi sub forma de cataplasme.

Datorita compusilor pe care-i contine, meiul este recomandat anemicilor, conlescentilor, tuber-culosilor, femeilor gravide, batrinilor si si tuturor celor care depun un efort sustinut.
Faina de mei contine: vitamine (B1, B2, B3, B6, B8, E), aminoacizi, acizi grasi, carbohidrati, minerale (sodiu, potasiu, magneziu, mangan, fier, cupru, zinc, fosfor, clor, fluor, iod, bor, calciu). Ca si continut de proteine este foarte apropiat de grau, ambele au un continut de aproximativ 11% proteine.

Datorita continutului de vitamina A , are rol de aparare a pielii si a mucoaselor contra infectiilor. Meiul este una dintre putinele cereale alcaline , foarte bogat in proteine si aminoacizi. De asemenea meiul contine silicon necesar oaselor si tesuturilor.
Totusi, exista o restrictie: nu este recomandat in cantitati mari celor care au probleme cu tiroida pentru ca inhiba o enzima cu rol important in producerea hormonilor tiroidiali.

Mod de preparare:
Mamaliga din mei: se prepara la fel ca mamaliga din porumb. O cana cu faina de mei se pune in cinci cani cu apa rece, la foc mic. Se acopera si se amesteca din cand in cand. E gata dupa 20 de minute.

Lipie din mei: o cana cu faina de mei se combina cu apa si sare pana devine un terci subtire. Se lasa doua ore, dupa care se framanta bine timp de cinci minute. Se da la cuptor la foc potrivit timp de 30 de minute. Din acelasi aluat se pot face turte cu diametrul de 3 cm care se coc pe o tabla incinsa sau se prajesc.

Galuste din mei: 5 linguri de faina de mei se framanta cu apa calda, sare, pana devin o pasta omogena. Se lasa 10 minute apoi cu mana se formeaza galuste care se toarna in apa fierbinte. Cand incep sa clocoteasca, se adauga un pahar cu apa rece. Cand se reia fierberea, se da focul foarte mic si se lasa 5 minute dupa care se scurg.